And until the bell of our minds is incorporated into the universal desolation, it will function as an internal organ reflecting the whole, the way a pearl reflects the martyred flesh of an oyster. It demonstrates its rods and levers under a bell jar. Today, it’s as grotesque and fascinating as a steam engine displayed on an unused track at a museum. The universe, which was once so simple and complete, obtained organs, systems, and apparatuses. The protagonist, a half man half moth – at least mentally – wandering in “the continuum of reality-hallucination-dream, an inextricable triple empire” keeps filling the blank pages with the chimerical visions of his biography…Ī purulent night wrapped every corpuscle into being, in a dark and hopeless schizophrenia. In Blinding Mircea Cărtărescu manages to create his own fabulous reality which is as weird, colourful and enigmatic as Hieronymus Bosch's triptych The Garden of Earthly Delights. Atunci vom ţine-ntre degete universul nostru inflaţionar ca pe-un clopoţel auriu, al cărui sunet dulce îl vom sorbi uneori, cu nesfârşită nostalgie: cling! Atunci vom fi ceea ce am fost întotdeauna, Vestitori, Văzători şi Martori ai minunii ce nu se arată în lume, ai miracolului, doar, că lumea există. Vom fi întregi doar când vom vedea viitorul la fel de limpede ca trecutul şi când, vom înţelege că ele sunt una, când, în fiecare clipă, ne vom înălţa deasupra realităţii fâlfâind maiestuos din cele două aripi, la fel de pline de nervuri şi imagini aprinse: trecutul şi viitorul. Sunt primele mărci ale naturii noastre vizionare. Când vedem un nor la apus, ne spunem „Mâine va ploua”. Știm că mâine soarele va răsări, și asta-nseamnă că ni s-au deschis deja, înmugurite timid, organele de simț pentru viitor, căci altfel cum am îndrazni să credem asta? Când frunza migdalului se fragezește, înțelegem că primăvara-i aproape. Suntem ființe cu metamorfoză, deja construite pentru mântuire. Suntem omizi și vom deveni fluturi, iată întreaga noastră poveste, tot sensul nostru în lume, într-o singură imagine providențială, pe care-o poate înțelege oricine, cu mintea, cu inima sau cu labirintul său visceral.

Solenoid cartarescu recenzie